Uman versus divin sau...

contemporan versus clasic?

de
Karina Ganea

Conform legendei biblice, turnul Babel este un simbol al luptei omului cu divinitatea, dar mai ales cu sine însuși, într-o îndrăzneață autodepășire. Coregraful Arcadie Rusu încearcă prin spectacolul său, ce împrumută numele celebrei construcții, să transpună în contemporan această luptă antologică prin situații cotidiene, familiare oricărui spectator. De la banalitatea statului la coadă până la întâmplătoarele povești de dragoste, pe scenă sunt prezentate tablouri construite ingenios, interesante și care incită.

 

Deși începutul spectacolului este mai degrabă greoi și poate mai potrivit unei reprezentații într-o sală de tip studio, decât pe scena în stil italian a Teatrului Odeon, coregraful găsește diverse modalități de a capta atenția publicului. Nu se ferește să folosească în mod neconvențional elemente de recuzită precum sacoșe din pânză, lămpi supradimensionate, benzi de plastic și prosoape, cărora le dă valoare aluzivă sau le introduce pentru o notă absurdă, stranie, potrivită contextului acestui spectacol. Iese în evidență  mai ales momentul „vizitei la doctor” care nu doar că degenerează într-o crudă examinare a unui pacient ce pare să sfârșească mai rău decât condiția în care a venit, dar pune sub semnul întrebării practicile baletului clasic, ce, în viziunea coregrafului, impune standarde nerealiste care dau naștere depersonalizării, automatismului și blazării.

 

Acest manifest al non-dansului, în detrimentul abordării clasice, este sâmburele din care a răsărit o dezbatere creatoare de noi tehnici de expresie. În această „întrecere” nu ar trebui totuși neglijat elementul coregrafic, în cele din urmă vital în contextul unui spectacol de dans, fie el oricât de revoluționar. Ușor arid în ceea ce privește elementele pur coregrafice, „Babel” este totuși un spectacol potrivit unui public încă nefamiliarizat  cu dansul contemporan. Așa cum însuși coregraful a spus despre spectacolele sale, încearcă o aducere mai aproape de oameni a dansului contemporan, ideal ce justifică folosirea elementelor teatrale, care însă pe alocuri oferă cu prea mare ușurință cheia de citire a tablourilor create, opunându-se principiilor coregrafice, întemeiate pe încifrare.

 

Nu se poate nega însă forța imaginilor ce alcătuiesc caleidoscopul intitulat „Babel”. Acest spectacol marchează o colaborare reușită între Centrul Independent Coregrafic Linotip, întemeiat de Arcadie, și Centrul Național al Dansului București, fiind adresat și accesibil publicului larg, indiferent de nivelul de pregătire în descifrarea actului artistic.

BABEL

Teatrul Odeon - Linotip

Coregrafia - Arcadie Rusu

Muzica - ?

Scenografia - Hermina Stănciulescu

Cu: Ioana Marchidan, Teodora Velescu, Diana Spiridon, Alex Călin, Alin State, Arcadie Rusu